Don’t shoot the pianist!

Faza tare la care am asistat sambata seara in Gino’s.

Gino’s, restaurant italian, o atmosfera intima, muzica de pian de ambianta.

La o masa vecina, o tipa il cheama pe ospatar: “Puteti schimba muzica asta, ca ma doare capul, nu mai pot!”

Ospatarul: “Stiti, pianistul e aici … nu putem ….”

Tipa: … masca

Adevarul e ca nu-ti dadeai seama ca e live, pianistul era destul de ascuns, tipa n-avea cum sa-l vada, nici eu nu-l vazusem. Dar momentul a fost excelent!

Noaptea devoratorilor de scurt metraje

 
Am fost !! Si-a fost excelent. Trebuia sa fie doar pe 14, de la ora 8 seara, dar cand am ajuns acolo, era o nebunie, o sala destul de mica arhiplina, lumea statea pe jos, super-inghesuiala. Si-au zis ca se repeta a doua zi. Si s-a repetat, si n-a mai fost atat de multa lume.

A durat vreo 6 ore, multe filme, unele excelente, majoritatea bune, mai vechi, mai noi, au fost si cateva romanesti. O experienta foarte mishto. As fi vrut sa fie intr-adevar o noapte intreaga, poate data viitoare.

Organizat de Clubul Fitzuica, o asociatie studenteasca, s-au descurcat foarte bine, atmosfera a fost una studenteasca – cred ca eram printre cei mai batrani acolo. Pacat ca sala lor e cam mica, cred ca asa ceva se putea face la Sala Palatului, ar fi venit lume. Si ma intreb daca a fost promovat ca lumea, prea au fost aproape numai studenti, nu stiu in prima zi, dar ma indoiesc ca nu exista si alti amatori de filme.

Anyway, singurul regret e ca filmele nu sunt undeva disponibile pe net. Am gasit totusi unul romanesc pe YouTube, “Principiul dragostei comunicante”, nu e cel mai bun din seara aia, dar mi-a placut, e fun.

Cardul dvs a fost capturat

Asta e mesajul primit deunazi la un bancomat, dupa ce-am bagat cardul. Evident, cardul n-a mai iesit, doar chitanta cu mesajul. Pentru o clipa m-am simtit ca intr-un joc de strategie in care coordonez atacuri asupra bancomatelor, cardurile fiind trupele de care dispun. Saracul card, n-a facut fata … Imi venea sa ies din joc, ca la Civilization, si sa mai incerc o data, pana imi iese pasenta.

Nedumerirea a durat doar cateva clipe, era deznodamantul asteptat. Cardul e (era) unul danez, pe care l-am pastrat de cand m-am intors si pe care l-am folosit destul de des aici. Iar autorul anularii lui, probabil asta e problema, n-am verificat, dar sint absolut convins, e nimeni altul decat celebrul Leif, “bancherul” meu din Danemarca. Bancherul, adica omul de la banca unde aveam conturile si cu care tineam legatura pt. orice, nu bancherul meu personal

Cine-l cunoaste pe Leif, rade deja in hohote. Leif e un batranel bonom, amabil, dar cam vaca in meseria lui. In aproape 6 ani de stat in Dk, a facut tot felul de prostii, mie si altora, unele mai mici, altele mai mari, de la platit lucruri de 2 ori, la transferuri bancare super intortocheate, de plateam tona de comisioane. Odata am cumparat o camera pe net din Germania si-a trebuit sa fac transfer bancar. Au ajuns cu 6 euro mai putin, ca omul a incurcat borcanele cu comisioanele, de-a trebuit sa mai fac un transfer de 6 euro.

Au fost multe dintr-astea, nici nu le mai tin minte. Ori de cate ori faceam ceva mai putin mainstream, care nu se incadra in alea 85% pe care le stia, trebuia sa fii cu ochii pe el, sa-ti supraveghezi contul, sa vezi ca totul e ok.

De asta, cand am plecat, nici nu i-am spus, ca nu stiam cum o sa reactioneze. Daca se panica naibii si-mi inchidea conturile si ma lasa cu buza umflata? I-au luat vreo 2 luni pana s-a prins c-am plecat de-acolo si m-a contactat anxios, ca sa zic asa, ca ce facem cu conturile si cardurile, ii era frica ca-i dadeam vreo gaura. Asta era in februarie. I-am spus ca le mai tin si ca mai vorbim in martie, ca s-ar putea sa nu mai am nevoie de carduri.

Bineinteles ca in martie le-a anulat, din proprie initiativa, fara sa-mi mai spuna nimic. Cred ca i-a tzatzait ceva fundul pana a comis-o, intr-un fel e de inteles … a plecat ala in Romania, are credit aici la noi, cine stie ce face … saracul. Deh, banca de la tzara, prezenta in 3 orasele, dar cu care nu pot spune c-am avut probleme, in afara de chestiile lui Leif, si nici alea cu-adevarat serioase. Banca de la tzara, dar cu care puteam face de 10 ori mai multe lucruri online decat pot de la BRD

Da, a fost fun … si mesajul mi se pare fun … cardul a fost “capturat”, titlu de stirile de la ora 5 sau care or fi alea senzationale. Mai am inca un card, de la aceeasi banca, intr-una din zilele astea trebuie sa mi-l las capturat si pe el

Grindhouse

Grindhouse: a theater playing back-to-back films exploiting sex, violence and other extrem subject matters.

Asta e numele noului film, de fapt 2 filme separate, care vor rula unul dupa altul, primul, Planet Terror, facut de Rodriguez, al doilea, Death Proof, al lui Tarantino, in total 3 ore ! Cica, sex, violence, horror in stilul filmelor de categorie B din anii ‘70 … nu stiu exact ce inseamna ultima parte, dar cu siguranta o sa aiba absurd, actiune dementa, replici faine si filmari mishto … abia astept 6 aprilie !! Daca s-o lansa si aici in acelasi timp …

Mika

Prin Alex am aflat de Mika, cantaret britanic, de origine libaneza. Ce mi-a sarit imediat, nu in ochi, ci in ureche, e vocea! Aduce bine de tot cu Freddie !! Si daca vezi si-un videoclip, aduce si la stil, si la moaca, mi se pare Si cica ar fi si gay!

Daca se nastea cativa ani mai tarziu, poate se putea zice ca e reincarnarea lui …. cine-o crede in asta

Anyway, imi place, e de urmarit …

“Grace Kelly”

Iar in Stuck In The Middle, vocea seamana si mai tare !! N-am gasit si varianta cu video, dar merita ascultat!

 

 

 

Pastrav a la gorgonzola cu salata verde

Asta am mancat azi, cu Dan si Miha, facut de noi. A fost o improvizatie, din vorba-n vorba, din telefon in telefon. Si a iesit excelent, trebuie patentat. In ce consta:

• pastrav la gratar – facut in cuptor
• cartofi natur, cu putin ulei de masline
• sos de gorgonzola: unt, gorgonzola, putin lapte, patrunjel uscat, sare, piper
• salata verde, cu ulei de masline si lamaie

La aperitiv, gin tonic. In timpul mesei, vin alb (am uitat ce marca) cu apa. Perfect!

Babel

Am vazut Babel. E un film interesant, e fain, dar nu magic. Scenariul e cam fortat, pune prea multe puncte pe i, pe acelasi i. Am inteles, americanii sint obsedati de terorism si de politica mai degraba decat sa salveze un om, sint niste carnati cu mexicanii, iar autoritatile marocane sint niste fiare, eventual tot din cauza americanilor.

Dar e prea fortata nota, spre exemplu scena in care politia americana ii pune catusele unei femei de 50 de ani in desert ca vezi doamne, e imigrant ilegal, cand ea le zice ca sunt doi copii americani pierduti pe-acolo, iar mai incolo umbla dupa copii cu mainile in catuse la spate iar la 100 de metri e o duba cu imigranti.

Sau scena cu politia marocana urmarindu-i pe suspectii care au tras in turista americana, un tata cu 2 copii, pastori de capre si se-apuca sa traga dupa ei pe bune si-l omoara pe unul din copii. It’s too much.

Dar, ma rog, e Hollywood, oamenii sint foarte de stanga, si lucrurile astea prind acolo.

O alta chestie e stilul filmului, de a amesteca povesti aparent nelegate intre ele, spuse in ordine necronologica, care nu mai e nou, mai are putin si devine cliseu, ai senzatia de deja-vu, e din categoria 21 Grams, Crash, Magnolia, stilul “filme cool de Hollywood”, din ultimii, nu stiu, 3-4 ani?

Altfel e ok, excelenta povestea japoneza, adolescenta surdo-muta fiind cel mai mishto personaj, dupa mine, cel mai convingator si mai bine conturat si cel mai bine jucat. Filmul ar merita vazut fie si numai pentru partea asta. Dar mai e si familia marocana, mai sint si momente pitoresti ca nunta mexicana, care, exceptand muzica, e o nunta romaneasca “traditionala”, pe ansamblu e bine.

E interesant si cum sint puse laolalta niste lumi si societati atat de diferite, eu cred ca e reusit. Aparent e un Babel, toate problemele care apar se datoreaza lipsei de comunicatie, de multe ori firesti – ce sa inteleaga un copil marocan care paste caprele despre niste turisti americani – dar, la urma urmei, e vorba despre oameni peste tot, cu probleme similare, tatal si copiii, adolescenti care se maturizeaza, etc, nu sintem atat de diferiti. E o lume facuta de oameni, care arata ca si oamenii – contradictii, ego, prostie, iubire, indiferenta, whatever.

Mda, merita vazut, dar nu mai mult de o data

Ipocrishor

1 Martie ar trebui sa se numeasca Ziua Ipocritilor. Este ziua in care baietii dau ipocrishoare, iar fetele le primesc pline de bucurie si de reala surprindere.

Ipocrishoarele sunt de mai multe categorii:

Ipocrishorul pentru sotie (IS) este de obicei cam singura atentie pe care o capata respectiva de-a lungul anului, in afara obligatoriilor zile de nastere si Craciun sau, la cei cu secera si ciocan in sange, 8 martie. Lipsa acestuia e un indicator al unui mariaj fericit, in care ignorarea intre parteneri este totala si iremediabila. Prezenta acestuia este un scurt moment de respiro in lupta zilnica pentru impunerea punctului de vedere propriu si macinarea nervilor tuturor.

IS-ul are ca efect colateral nedorit, dar acceptat de catre parti, o partida de sex in afara programului de sambata seara/prima sambata din luna.

IS-ul este cumparat in aceeasi zi cu momentul oferirii (uneori chiar si cu 1 zi intarziere), de preferinta dintr-un loc care necesita deplasari si cheltuieli minime. IS-ul poate fi si este in multe cazuri un obiect casnic, de folosinta comuna, uneori chiar si un produs comestibil. IS-ul este insotit adesea de flori, de obicei 3 fire.

IS-ul pentru cupluri sub 3 ani de casatorie intra la categoria II.

Ipocrishorul pentru amante (IA) reprezinta o intarire a status-quo-ului si este doar un pretext pentru inca o partida de sex, eventual cu niste add-on-uri refuzate pana acum de ea. IA-ul este mult mai consistent decat IS, este cat mai extravagant posibil, cumparat cu ceva timp inainte (eventual comandat special), dar fara prea mult efort.

IA-ul este insotit de un fir de trandafir sau, in cazuri dubioase, de multiple buchete.

Ipocrishorul pentru iubita (II) este cel mai greu de achizitionat, de multe ori dupa planuri de zile intregi si drumuri in toate colturile orasului, nu reprezinta niciodata un ipocrishor clasic, n-are voie sa fie la fel cu cele din anii trecuti (de obicei, peste ca valoare/volum/consistenta) si este cantarit cu atentie de catre receiver. Daca este considerat necorespunzator, II-ul este tratat ca si cum ar lipsi, prin refuzul sexului cel putin cateva zile si marcarea momentului in arhiva, urmand a fi folosit pentru a obtine nenumarate victorii in batalii ulterioare.

II-ul poate consta din mai multe obiecte si este insotit obligatoriu de flori, cel putin 3 si o masa in oras. II-ul se marcheaza obligatoriu prin sex, o rasplata pentru trecerea unui milestone pe drumul catre IS.

Ipocrishorul pentru colege (IC) este o datorie a fiecarui barbat care lucreaza impreuna cu persoane de sex opus. IC-urile nu trebuie sa semene intre ele. Cel care ofera IC-uri trebuie sa numere bine inainte toate colegele, inclusiv pe cele cu care se intalneste mai rar, deoarece in aceasta zi, va da ochii in mod obligatoriu cu toate. Neprimirea unui IC se tine foarte bine minte si se va intoarce asupra raufacatorului sub forma unei probleme de serviciu mult mai costisitoare decat pretul unui IC.

IC-urile trebuie sa fie de consistenta similara. Florile sunt optionale, dar daca apar, ele trebuie sa apara pt. toate IC-urile. Simpatiile se pot exprima prin usoare diferente de valoare. In cazuri disperate IC-ul este insotit si de masa in oras.

IC-ul nu este insotit de obicei de sex. Daca da, atunci intra la categoria IA.

Ipocrishorul pentru restul (vecine, rude, etc) (IR) este cel mai simplu si ieftin ipocrishor, cumparat de cele mai multe ori la duzina, ca ultima prioritate pe lista de ipocrishoare. De obicei se evita.

Ipocrishorul se transforma de la an la an (ce e in paranteza e optional):

(IR/IC) —-> II1 —-> II2 –…–>IIn —-> IS1/IIn+1 —-> IS2/IIn+2 —-> IS3/IIn+3 —-> IS4 –…–> ISm —-> (ISm-1) —-> (ISm-2) –…–> (IS0) —->x

unde 1<n<4 si 3<m<7-10

Orice exceptie de la regulile de mai sus constituie un caz grav, o aberatie de la normele sociale romanesti, care trebuie tratat cu oprobiu public de cei care o observa. La multi ani!