Din Paler

Un text de Octavian Paler, “Interviu cu Dumnezeu”, care imi place f. mult … cu toata referirea la divinitate. Dar, ma rog, in loc de Dumnezeu, se poate pune Natura, Viata, Sinele, whatever, conotatia religioasa nu e importanta.

“Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.
- Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.”

Ochiuri spaniole

O noua reteta, de data asta nu originala, dar pe care am incercat-o de cateva ori si merita.

Ingrediente: cartofi, ceapa, oua, shunca/slanina afumata, lapte. Cantitatile depind de fiecare, o portie ar fi cu 1-2 cartpfi, o ceap, 2-3 oua, si niste sunca acolo … clar, nu?
Cartofii, taiati cuburi, shunculitza feliutze, ceapa tot asa, nu neaparat cuburi ca la prajit, merge si in mana. Teoretic toate astea se pun in straturi, cartofi, ceapa, shunca, si iar, depinzand de cantitate.

Toate astea se fierb in lapte (pus pana se acopera complet), de asta ziceam teoretic, ca atunci cand incep sa fiarba, cam dispare ideea de straturi … si nici nu prea are importanta, de altfel. Esential e ca totul sa fiarba f. bine in laptele ala, pana cand ceapa aproape ca se topeste, la fel si slaninutza. Exista si riscul sa se prinda, si de fapt se si prinde putin, inevitabil, din cauza laptelui, dar trebuie dusa aproape pana la limita (amestecat mai des pe final), ca sa iasa bine … dupa cum am constatat din experimente.

Cand au fiert bine, iarasi teoretic, se fac niste locasuri deasupra in care sa se puna ouale. Practic, chestia asta nu prea merge, ca inca e o chestie semi-lichida, deci treaba cu gaoacea nu prea tine. Dar se poate face un locas cat de cat, impangand cu o lingura. Acolo (sau pur si simplu deasupra) se pun ouale, si se da totul la cuptor, unde se tine pana se fac ouale.

Mai e si aici o fenta, ca daca te uiti la oua, ai senzatia ca nu se mai fac. Au asa un aspect usor translucid deasupra galbenusului, ca si cum ar fi crude, chiar si atunci cand de fapt sunt facute.

Laptele nu trebuie sa fiarba complet inainte de a da totul la cuptor, ca acolo nu mai ramane nici urma de el. Lucrurile pot pare descurajante intre etapele astea, pare ca are prea mult lichid, dar, nici o problema, lucrurile ies bine la final.

Rezultatul e ceva foarte gustos si aromat. Dupa cum ziceam, la sfarsit nu se simte ceapa decat in gust, iar shunculitza iese foarte frageda, indiferent cat de tare era la inceput. N-am simtit nevoia de sare si piper, mai ales daca shunculitza e sarata, dar asta e chestie de gust.

Unde s-a ajuns

Celine Dion a cantat in duet cu Elvis Presley in direct la American Idol !!! Cand auzi asa ceva, nu poti sa nu fii cel putin sceptic. Dar am gasit clip-ul pe YouTube si … merita vazut !! Exceptional facut

Nu stiu cum se vede intr-o rezolutie mai mare, dar pare foarte realist. Si sincronizat mishto, si vizual – vezi intrarea lor – si audio. Unde s-a ajuns cu hologramele … Fain !

WTF ??

Cei care au bloguri stiu, dar pt ceilalti, pe bloguri pe partea de admin exista niste statistici despre cei ce iti viziteaza blogul, cum ajung, de pe ce site-uri si prin ce cautari.

Ei, pe blogul de stiri IT pe care cu placere il editez am vazut in statistici … de departe cea mai tare si mai neasteptata chestie … cineva a ajuns cautand “boli dupa sexul cu cainele” !!! Am ramas siderat.

Nici nu stiu daca se poate comenta treaba asta, dar e ceva care trebuie impartasit, sorry pt. respectivul sau respectiva care are aceasta problema existentiala.

Si imi pare rau ca nu am putut ajuta, articolul care a atras o asemenea cautare spunea ceva de un joc cu un caine si in care personajul poate avea o relatie virtuala si poate face sex si poate inclusiv lua boli venerice. Dar banuiesc ca nu asta cauta dl/dna, nici nu stiu care caz e mai ok.

So what’s the point? Nici unul, doar ca traim intr-o lume in care realitatea (probabil ca) depaseste orice imaginatie.

Cu ochii inchisi

Am dat de curand peste un articol excelent din Washington Post, pe care il recomand, desi e destul de lung. Dar merita sa-i fie acordate 15-20 minute pentru a fi citit.

Despre ce e vorba? Pe scurt, un experiment facut de cei de la Washington Post care au pus un violonist renumit, de care, bineinteles ca n-am auzit, cica unul dintre cei mai mari din lume, Joshua Bell, sa cante la vioara lui Stradivarius intr-o statie de metrou din Washington, dimineata, la o ora de varf, cateva din cele mai frumoase si complicate piese pentru vioara, considerate capodopere in domeniu.

Ideea a fost sa se studieze modul in care e perceputa muzica atunci cand e scoasa din contextul ei tipic de prezentare si in acelasi timp sa se gaseasca un raspuns la intrebari de genul exista frumusete absoluta in muzica, atrage ea omul indiferent de situatie, etc.

Rezultatul a fost unul, zic eu, nesurprinzator, dar destul de trist. Din peste 1000 de oameni care au trecut prin fata lui, aproape nimeni nu i-a dat atentie, o persoana l-a recunoscut si l-a ascultat, un altul s-a oprit pentru ca stia ceva despre muzica si a recunoscut imediat talentul si alti 1-2 s-au oprit pur si simplu pentru ca le-a placut.

Omul a facut si bani, vreo 30$ in 45 de minute, tipul fiind unul care canta cu casa inchisa, la spectacolele caruia biletele cele mai ieftine sunt 100$.

Habar n-am cum as fi reactionat daca as fi trecut prin locul respectiv, dar situatia in sine e destul de trista si da de gandit.

In primul rand chestia asta m-a dus cu gandul la snobismul legat de arta si de aprecierea ei. Probabil ca destul de multi din cei care au trecut prin fata respectivului violonist ar fi reactionat cu totul altfel daca stiau ca e vorba de un mare violonist, care canta niste piese celebre, si pe un Stradivarius!

Genul de oameni care s-ar fi dus la un spectacol de-al tipului si-ar fi platit ceva peste medie doar pentru a bifa evenimentul si a avea cu ce sa se laude in fata altora sau pentru a avea un motiv de a-si spori parerea favorabila despre ei insisi. Genul de oameni pe care la noi ii intalneam la teatru, cand mergeam, ca n-am mai fost de mult timp, care la sfarsitul piesei, indiferent daca le place sau nu, aplauda indelung si biseaza pe actori, ca “asa se face”.

Dar mai important decat asta e ceea ce zic si autorii articolului, ca in ziua de astazi nu mai avem suficient timp pentru a aprecia ceva frumos, grabiti cum sintem cu treburile cotidiene, obsedati de ceea ce avem de facut, cu planuri, cu program, cu goana dupa bani, succes, status. Sint sigur ca, din mia aia de oameni care au trecut prin fata violonistului, ar fi fost destui carora intr-un alt context chiar le-ar fi placut muzica respectiva. Dar nu i-au dat atentie.

Pentru ca se gandeau la nimicurile cotidiene sau la lucruri “mult mai importante”. Ori pentru ca au uitat ceea ce le place, pentru ca au fost tot timpul lucruri mai importante de facut. Pentru ca, nu-i asa, primele lucruri pe care le sacrificam sunt cele care ne plac mai mult. Dupa cum primii oameni pe care ii ranim sunt cei la care tinem mai mult.

De ce-o fi asta adevarat? Oare pt ca ne e frica de ceilalti? De ce zic, de ce cred despre noi si atunci ii tratam cu manusi si le acordam o atentie exagerata.

Poate ca am evoluat ca specie mult prea repede pentru ca schimbarile din societate sa ne schimbe si pe noi. Exista teorii evolutioniste care explica mult din ceea ce e omul prin originea sa si modul in care a evoluat. Si care spun ca, pentru a explica orice lucru care tine in special de psihologia umana, trebuie sa mergi la origini, la mediul in care psihicul uman a evoluat.

Sintem “civilizati” de vreo 10.000 de ani si existam ca specie de vreun milion jumate. Faceti socoteala. Sintem inca oamenii din savana, care traiau in grupuri de max 50 de persoane, care se cunosteau cu totii unii pe altii si care veneau rar in contact cu alte grupuri, intr-o viata de om. De aici agresiunea fata de straini, cu toate ramificatiile de astazi, xenofobism, rasism, etc.

Si tot de aici, frica de ceilalti, de ceea ce cred si spun ei despre tine. Pentru ca intr-un astfel de grup, odata creata o reputatie proasta, cam cu asta ramaneai pe viata. Si tot de-aici, nevoia asta permanenta de a te raporta la ceilalti, de a-ti masura starea de satisfactie personala in raport cu ei. Si, as zice, eu, poate fortat, nu stiu, uitarea de sine si de ceea ce-ti place cu adevarat si competitia asta infinita cu exteriorul.

Nu sint sigur cat de coerent sint, but who cares? Oricum, articolul merita citit Ala din WP, adica.

O idee interesanta

Un blog nou cu o idee interesanta, la care m-am gandit si eu, dar n-am crezut ca se poate face sub forma de blog. Un site pe care lumea sa vina anonim si sa scrie despre lucruri care nu se spun, lucruri pe care lumea nu are curajul sa le scoata la iveala, lucruri care ni se intampla, de care am auzit, de care stim.

Pentru ca online-ul ne da posibilitatea asta, de a vorbi despre lucruri pe care altii vor sa le tina ascunse. Sigur, poate e naiv si idealist sa crezi ca lumea o sa spuna ceea ce stie. De fapt, ca cei care stiu cu adevarat dedesubturile ar fi dispusi sa le faca publice, ca la urma urmei sunt, mai mult sau mai putin, si ei implicati. Dar nu se stie niciodata.

Exista si riscuri, mai ales pentru chestiile cu adevarat grele, dar anonimitatea reala ar putea indemna pe unul si pe altul sa deschida gura. Sper sa mearga. Succes!

De-a suspendarea

Mare zi, mare, Basescu a fost suspendat! Lumea se agita, unii plang, altii cheama la demonstratii, la rezistenta, sa ne opunem, sa strigam, nedreptate!! Altii cheama la calm, la normalitate, abia oprindu-si ranjetele de satisfactie. Super-circ!

Ma enerveaza Basescu, desi m-am bucurat in 2004 cand a castigat alegerile si-a facut manevra cu guvernul DA (nu am votat ca nu am putut, dar l-as fi votat) , de i-a lasat pe nesimtitii aia de PSD-isti cu buza umflata, de plang pana in ziua de azi. De fapt azi rad, ca in sfarsit i-au platit polita! Dar ma enerveaza Basescu pentru stilul lui, pentru politicianismul si populismul pe care-l practica, pentru manevrele pe care le-a facut si le face. Si pentru ca vine din PD, un partid de smecheri grei, niste PSD-isti cu masca liberala. Si pentru ca el e un mare vinovat de mizeria din politica din ultimii 2 ani, de dezbinarea si zazania din sanul celor care ar fi trebuit sa conduca tara, nu sa joace ping-pong cu ministere, partide, factiuni, biletele, etc.

Dar nu sunt de acord cu suspendarea, pentru ca e o mizerie de pura rafuiala politica si nu are . Si pentru ca prostii astia de liberali si-au batut joc de propriul electorat din fixatia fata de un singur om si au ajuns sa se alieze cu PSD-ul si PRM-ul. Si pentru ca suspendarea asta nu face decat sa porneasca un mare circ, nu stiu cu ce rezultate. Frumos ar fi ca rezultatul sa fie maturarea tuturor politicienilor existenti la ora actuala, dar asta n-o sa se intample. Politica e la noi singurul domeniu in care, daca dai afara pe cineva pentru incompetenta, trebuie sa alegi un inlocuitor dintre acelasi om si altii ca el, pe care i-ai dat afara mai devreme.

O sa avem circ, agitatie, manifestatii, campanii, alegeri, bai de multime, legi de dat bani degeaba la lume, carnati, bere, referendumuri, aberatii, in loc sa ne vedem de economie, de business, de viata normala, de integrarea europeana si alte chestii in beneficiul tarii.

Doar cateva din momentele de circ ale zilei de azi:

• Basescu a uitat de alea “maxim 5 minute de la suspendare” in care a promis ca demisioneaza. De parca l-a pus cineva sa se dea cocos inainte de suspendare. De fapt teatru si ipocrizie, ca doar la asta se pricepe.
• Stolojan, o cutra absoluta, a fost primul la manifestatia “spontana” de sprijin a lui Base, chipurile ca sa invite lumea la calm. Sa fim seriosi, omul vrea postul de prim-ministru.
• Basescu a facut “baie de multime”, “s-a intors la popor”, a traversat strada sa salute lumea, oprind circulatia pe Magheru, cu SPP-istii dupa el. Urmarea: Politia a anuntat ca a amendat SPP-ul pentru asta SPP-ul,nu pe Basescu, adica un fel de tupeu pe jumatate
• Tariceanu a chemat lumea la calm Pai, tata, daca intr-adevar vroiai liniste, trebuia sa nu votati cu pesedistii in parlament
• Vacaroiu se da modest cand se vorbeste despre faptul ca va fi presedinte interimar … Vodcaroiu presedinte, frumos!
• Peremistii striga in gura mare, zgaltaind gratiile, ca ei au initiat de mult actiunea asta si ca al lor ar fi de fapt meritul ca Basescu e suspendat
• Cosmin Gusa fugarit in piata universitatii si facand pe martirul dupa aia
• multimea de televiziuni si camere si ziaristi din piata, care abia asteptau sa se intample circul, sa filmeze ceva,  plus transmisiile directe, analize, comentarii … ce perioada incepe pentru ei, care comentau o saptamana la un biletel de-al lui Basescu. Frumos si de vazut emisiunile la TV din seara asta, cum s-au adunat sa discute pe simpatii, toti anti Basescu la Antena 3, aia pro la Realitatea (plus unii cica echidistanti), nimic la TVR, ca saracii sunt confuzi, nu stiu cu cine sa tina, ca astia de la putere se cearta intre ei.
• reactia, adica lipsa de reactie a super-Curtii Constitutionale, care au motivat faptul ca nu au comentat suspendarea presedintelui tarii prin faptul ca li s-a terminat programul la 4 jumate si decizia respectiva a venit dupa

Eu unul cred ca Basescu abia a asteptat chestia asta, pentru ca are ocazia sa faca ce stie mai bine, populism, discursuri, omul cinstit, din popor, care-o spune pe aia dreapta. Azi a declarat ca in urmatoarea perioada va spune adevarul despre guvernarea de pana acum. Pai pana acum cine te-a oprit, bre, sa spui adevarul asta? Onoarea, demnitatea? Ha! Oricum, cred ca intr-un fel sau altul o sa iasa castigator din manevrele astea. Si mai cred ca liberalii vor avea cel mai mult de pierdut ca imagine si, cine stie, poate si mai mult de-atat.

Si pierzatorii o sa fim noi, fie si doar pentru energia consumata cu discutiile pe tema asta.

A fi sau a nu fi

Am vazut “A fi sau a nu fi”, un film de Anca Damian. Un documentar aparent despre o piesa de teatru scrisa si jucata de detinuti de la un penitenciar de maxima siguranta din Arad, care a ajuns sa fie prezentat la mai multe teatre din tara, inclusiv la Nottara, anul trecut (am gasit si o cronica despre asta).

De fapt, un film absolut tulburator despre viata, pornind de la oameni condamnati la ani grei de inchisoare, pentru diverse motive, si ajungand la lucruri care ar trebui sa ne atinga pe fiecare: cum ne traim sau cum ne irosim viata, cum ii privim pe ceilalti, cum ii judecam pe ceilalti, iluzia de a fi liberi sau mastile pe care le purtam pe lumea asta.

Si despre frumusetea si raul din fiecare dintre noi, care ies la iveala, intr-un mod aparent ironic si absurd, dar poate, din pacate, normal, exact atunci cand mediul este aparent potrivnic. Frumusete intr-o celula de inchisoare, intr-un om care nu prea mai are de ales intre ceea ce poate face si de aceea ajunge sa fie cu adevarat singur cu gandurile proprii, fara lucruri care il pot distrage, cu sansa ca, in felul asta, sa se descopere si sa se cunoasca pe sine si sa se transforme intr-un om autentic.

Frumusete in lucrurile simple, de zi cu zi, cum ar fi, conform unuia dintre detinuti, “posibilitatea de a face un dus in fiecare zi” si despre bucuria pe care un astfel de lucru il provoaca. Sau frumusete in lucruri mai complexe, cum ar fi o piesa de teatru, si libertatea pe care arta o poate aduce unui om.

Cat despre raul si uratul din noi, manifestat aici, in “libertate”, e suficient sa deschidem televizoarele si sa-i vedem pe uratii de zi cu zi – politicieni, vedete, oameni “celebri”- cum isi expun mizeria si se lafaie in mocirla cotidiana. Sau e suficient sa privim in jur sau in noi insine cu sinceritate, in locurile alea bine ascunse pe care ne prefacem ca nu le cunoastem. Poate atunci vom fi capabili de lucruri cu adevarat frumoase, macar de dragul propriei persoane.

Nu vreau sa idealizez, si nici filmul nu o face, oamenii aflati in inchisori, departe de a fi niste ingeri. Zice unul dintre detinuti ceva de genul “noi astia dinauntru suntem cei prinsi”, probabil c-o zice la propriu si referitor la lucrurile concrete pe care le-a facut, dar intr-un sens extins ni se poate aplica tuturor. Poate ne-ar prinde bine fiecaruia putina inchisoare reala ca sa ne trezim din inchisoarea virtuala a gandurilor, complexelor, obsesiilor, fricilor, rautatii sau rusinii in care ne ducem viata.

Filmul nu se poate povesti, trebuie vazut, pacat ca nu e popularizat intr-un fel, nu stiu cum va fi distribuit, dar merita, daca aveti ocazia. Inchei cu poezia (noroc cu pliantul filmului) scrisa de unul din detinuti, pe numele lui Colta Arghil (Arghil fiind numele mic), zis Butelie, un personaj fascinant si pitoresc, mai autentic si mai profund decat multi din “intelectualii” cu ifose de prin din mass-media, desi la prima vedere ai putea fi tentat – ca asa facem noi oamenii – sa nu dai 2 bani pe el. Merita vazut cum recita el poezia asta, excelent !

O usa din fier ce n-a auzit de mine / Sta tintuita in perete al naibii de bine / Cu moaca-i aceeasi rece, dura si gri / Priveste la mine de parca n-ar fi. / Dar nici eu nu sunt nicicand pentru ea / Chiar doua milenii in dosu-i de-as sta. / Ignor ignoranta-i, prezenta ei o ignor / Si ies zi de zi peste ea urc si cobor / Inchisa, deschisa, mereu aceeasi poveste, / Caci usa din fier nu e, chiar daca este. / Nu imi zambeste nici macar o clipa, / Ma-ncearca probabil sa vada mi-e frica. / Eu rad de cei ce inventat-o-au, / Inspirati din povesti pentru copii cu bau-bau. / Povesti ce inspaimanta micutii sa pape / Si usi ce se zice ca libertatea desparte. / Nu e adevarat: / Libertatea exista oriunde / asa cum de fapt nu-ai putea fi liber niciunde. / Asa ca usa din fier din aceasta poveste / O fi ea o usa dar nu e – chiar daca este. / Sunt unii, chiar multi pentru care e inca un mister / Ei nu stiu, caci nu au vazut o usa din fier. / Of saracii, cumintii, tacutii mormant, / De usa din ei inchisi sunt demult. / Acestia nu-s liberi chiar daca nu-s condamnati / In propria lor inchisoare pe viata-s intemnitati. / Iar usa din fier din ei, ce nu se vede, / Ii macina pe fiecare pana se pierde. / La ei altfel sta treaba, e o alta poveste, / Si usa din fier e, chiar daca nu este.