Despre procuri, notari, ambasade si alte balarii

As vrea sa povestesc despre cum mi-am facut eu procura in Danemarca. Prin noiembrie, inainte sa vin incoace, am avut nevoie de o procura pentru ai mei, sa-mi ia lucrurile pe care le trimisesem inainte cu o masina si care ajungea in vama la Bahau (Bacau pt necunoscatori).

Mi s-a zis din tara, dom’le, trebuie procura, nu se poate altfel. Prima mea reactie a fost, ce mare lucru, e procura pt tata, avem acelasi nume, nu poate fi facut acolo la notar? Nu-i vorba de mosteniri, de bani, e doar ca sa-mi ia niste cutii cu carti si haine, sa le duca acasa. Nu, ca notarul a zis ca trebuie ori sa fiu eu de fata ori sa trimit procura cu apostila din Danemarca, care sa fie tradusa in tara. Am subliniat apostila, pentru ca e un cuvant funny, nu stiu de ce, dar imi provoaca rasul, dar si pt ca am avut fun cu apostila asta.

Ok, hai sa incerc sa fac procura prin Ambasada noastra mareatza din Danemarca. In paranteza fie spus, in 5 ani de zile, na-m avut nici o tangenta cu Ambasada, n-am avut nevoie de ei, n-am trecut pe-acolo, n-a existat din punctul meu de vedere. Bine, locuiam si la vreo 500 de km de Copenhaga, asa ca nici macar la vot n-am fost, ar fi trebuit si fiu in persoana acolo, ca urna mobila n-au vrut sa ne dea … pe vremea aia era PSD-ul si stiau ca romanii din strainatate voteaza masiv cu opozitia, deci urna mobila nu s-a gasit (sint curios daca o sa fie la alegerile urmatoare).

O alta paranteza e faptul ca nici Ambasada n-a schitata vreodata un gest de a contacta romanii din Danemarca, macar sa ne ia in evidenta, sa ne-ntrebe de sanatate, daca avem nevoie de ceva, etc. Nu ca aveam nevoie, dar asa, ca semn ca am conta ca cetateni romani intr-o alta tara. ma intreb de fapt, care mai e rostul unei Ambasade, daca nu sa se preocupe de romanii din tara respectiva, ce doar asa, sa organizeze vreo vizita prezidentiala la 10 ani … cum a fost cand a venit nea Nelu si a vorbit cu regina ?

Whatever, deci hai sa fac procura prin ambasada. N-aveam decat vreo 2 zile la dispozitie, nici vorba sa pot pleca la Copenhaga. Dau telefon, vorbesc cu consulul, o tip, foarte amabila, de altfel. Ii explic problema si zic ca vreau sa-mi faca o procura si s-o trimita prin posta. Acum, daca vii din Romania, chestia asta poate sa para foarte ciudata, “cum, asa, prin telefon, uite-l si p-asta”. Numai ca in Danemarca si alte tari din zona, chestia asta e normal, cam totul poate fi facut prin posta si telefon.

Bineinteles, consul(a), ca nu stiu cum sa-i zic, “nu, ca nu se poate, trebuie sa vin sa ma vada la fatza”. Zic, “dom’le, nu pot, va trimit orice acte vreti voi prin fax, am card-ul de rezidenta aici, sint cat se poate de legal, numele pe procura e acelasi cu al lui tata, care e problema?” “Nu, ca trebuie sa va vedem la fatza” … Pardon, sa ma vada ambasadorul la fatza!! Si dupa aia zice o chestie interesanta, “daca ati mai fi fost aici vreodata inainte, v-o faceam” !!!! Pai, si care e diferenta, de unde stiati dupa aia ca eu sint ala de la telefon? O aberatie birocratica, n-am scos nimic de la ei. Plus c, daca era sa merg la Copenhaga, trebui sa ajung in singura ora de audiente si de program, de altfel, de la 10 la 11 – asta, asa, apropos de ce-or fi facand astia la ambasade.

Next step, hai sa fac procura la un notar danez. Mare dilema, cum se zice la notar in daneza si de unde-l iau. Ii intreb eu pe danezi, in stanga, in dreapta, habar n-aveau !! Mai sa fie, pai la noi, notarii sint pe toate drumurile, astia cum nu stiu? Cu greu aflu ca notarul acolo se numeste “notarius publicus” … greu! si ca, surpriza, e cam unul pe oras !! Ok, aflu adresa, notarius asta aveau un birou in cladirea judecatoriei, aflata – deh, locuiam intr-o metropola – la etajul 1 deasupra unei pizzerii (Amore pt cunoscatori), de la care am luat pizza de multe ori, fara sa am habar ca deasupra e o institutie atat de importanta – nu ma pot abtine sa n-o compar cu judecatoriile romanesti, numai super cladiri, sticle, numele mare sa se vada, jandarmi de paza, etc.

Merg la notarius, tot o doamna si-i spun ce vreau, procura cu apostila. Saraca, am bagat-o pe-o ramura grea, de-a trebuit sa se uite in carti sa vada cum e cu apostila asta. Si-mi explica: ei nu au asa ceva, In Danemarca, in primul rand, nu e nevoie de notar sa faci o astfel de procura, iei o foaie de hartie, scrii ce vrei tu acolo, semnezi si asta e tot, raspunzi pentru ce-ai semnat! Notarul apare doar la chestii de mosteniri, testamente, chestii cu bani multi.

In al doilea rand, in DK nu se practica apostila, asta e o chestie super-speciala, care trebuie sa treaca prin vreo 3 ministere si Ambasada romana, dureaza 4 zile si ca de ce-am eu nevoie de asa ceva? Zic, “mi-o cer astia in Romania, cineva ca tine (ca nu se vorbeste cu dvs.), care de sint de 1000 de ori mai multi decat aici, e musai, nu merge fara”. Dar pentru ca nu puteam sa astept, am zis asta e, risc si-o trimit asa.

Iau procura respectiva, pe care am facut-o in engleza, al carei text l-am conceput singur pe loc, dnei notarius nu-i pasa catusi de putin de ce ziceam eu acolo, puteam s-o fac si-n romana (m-am gandit dup-aia), scrie un text ca m-am identificat cu pasaportul, semneaza, bla, bla, ok.

Acum, cu hartia in mana, mi-a venit o idee … sclipitoare, am crezut eu … sa trimit procura pe care tocmai o obtinusem la ambasada si sa iau una in romana in schimb, sa-i scutesc pe-ai mei de traduceri, drumuri, etc. Doar ideea era sa ma fi vazut la fatza, nu? Ei, daca m-a vazut notarul public din oras si-a zis ca eu sint ala, ar trebui sa fie suficient, nu?

Sun plin de incredere la dna consul, ii explic situatia … stanca ! neclintita! nu, trebuie sa va vada domnul ambasador !!?!!? Pai de ce, dansul are ochi mai buni decat notarius? Are o pregatire speciala in domeniul falsificarii pasapoartelor sau cunostinte avansate de psihologie si poate detecta mincinosii si raufacatorii dintr-o privire? Nu mi-a venit sa cred. Birocratie, rigiditate, atitudine de instanta superioara de justitie, nu functionar public, care serveste interesul cetateanului roman … domnul AMBASADOR, da???

In fine, am trimis hartia asa in tara si-a mers si fara apostila intr-un final, dar ….

Bine, asta cu ambasada a fost asa, mai mult fun, ma simteam intr-o piesa de Caragiale si auzeam audienta razand in hohote, asa ca pe jumatate m-a amuzat. Plus ca am mai avut nevoie de ei dupa ce m-am intors, sa iau o adeverinta si pe aia mi-au dat-o fara sa ma vada nimeni, nu ca mi-ar fi facut o favoare sau ceva …

Mai mult m-a pus pe ganduri chestia cu notarii si cu traducerile. Deci Danemarca face aceeasi treaba (bine, e o tara de 5 ori mai mica, dar nu conteaza), si, mai mult ca sigur, una mult mai buna decat Romania, cu un notar pe oras, probabil ca in orasele mai mari or fi ceva mai multi.

Dar in Romania, notarii sint la orice colt de strada, ca semafoarele sau mai multi … notarii si traducatorii! Intotdeauna m-am intrebat ce fac notarii, la ce servesc ei. Eu de cate ori am avut de-a face cu notari si traducatori (in contextul traducerii de acte), am intrat intr-un birou unde erau cozi, in care un grup de domnisoare, in general, care erau ajutori de notari, faceau o munca de hartogaraie, scris acte, copiat, completat, dupa care, cu o mare seriozitate si profund respect, intrau in BIROUL DOMNULUI sau DOAMNEI NOTAR, la SEMNAT! Domnul sau doamna in cauza, cu o privire serioasa peste ochelari, ma masura de sus in jos, si APROBA ! Adica … “da, domnul/tanarul e intr-adevar un domn/tanar, male, cum zice in buletin, poza aduce cu imaginea in natura” … it’s ok. Ah, ce-am muncit!! … Este, ma, am rezolvat! Banul gros jos si hartiile pretioase in mana !!

Meserie mai parazita ca asta nu stiu care e, bani castigati din mai nimic …probabil ca partea efectiva de munca, in care fac ceva intr-adevar util, e undeva la 5% ? Speaking of reforming the system ….

Din Danemarca in Romania I

Calin mi-a sugerat sa scriu pe blog despre intoarcerea din Danemarca in Romania, cum o vad, care sunt diferentele si asa mai departe. Nu sint prea sigur ca as avea multe de spus, in special pentru ca nu pot compara oraselul in care am locuit cu Bucurestiul, ar fi trebuit sa fi stat in Copenhaga, ca sa pot spune ceva. Dar am sa-ncerc sa ma refer la lucruri care nu tin de diferenta intre un oras de 20.000 si unul de 2 milioane de locuitori … ce chestie, de 100 ori mai mare nu mi-am dat seama pana acum.

Exista un lucru care vrea sa iasa totusi din mine pe tema asta, si anume cel mai urat lucru pe care l-am vazut de cand m-am intors … suspense … POLITICA ! In Romania tot ce tine de politica este o mizerie fara capat, un circ permanent la care participa toata lumea: partide de la putere, cele din opozitie, would-be-politicians care stau pe margine si pe fata si in comportamentul carora se citeste foamea de a face parte din sistem, macar de un loc in parlament.

Nu-ti trebuie mult sa ti se faca sila de subiect, pentru ca si este “in your face” non-stop, la televizor (A DOUA MARE MIZERIE din Romania, dar revin la subiect), in presa scrisa (A TREIA MIZERIE din Romania ), in gura multor oameni.

Nu vreau sa povestesc, ca n-are rost, dar, de cand am venit, am asistat intr-o ordine aleatoare, asa cum imi aduc aminte de ele, la:

• cum si-o trag in permanenta Basescu si Tariceanu, cu orice prilej. La ora asta si-o trag prin biletele, o chestie ale carei detalii nu le stiu si nici nu vreau. Lupta asta a atins culmea, dupa parerea mea, in noaptea de Anul Nou, de ziua integrarii adica (sublinierea e sarcastica), cand fiecare a participat la spectacolul lui, la cateva sute de metri unul de altul … penibili
• parlamentarii romani in parlamentul european, la ceremonia de investire a lor ca parlamentari europeni, da? deci in prima lor zi de munca, ce fac ? nu s-au putut intelege cine sa tina discursul, nene, ca fiecare vroia sa profite de moment … si atunci n-au mai tinut nici un discurs. Imi inchipui ce jena a fost pe ceilalti din parlament, cred ca-si spuneau “Ce-am facut, Doamne? Ce ne-a trebuit?” mai ales ca si bulgarii au facut la fel
• penibilitatea numita Vadim si a asa-zisilor membri din partidul lui, niste mosi ramoliti si nostalgici, plus niste pushti care nu stiu pe ce lume se afla
• super-penibilitatea numita Becali, care cu Dumnezeu in gura si cu bani in mana, a ajuns sa fie considerat, in sondaje, ma rog, al doilea politician din tara … un om care n-a facut absolut nimic in politica, doar a dat din gura … pe chestia asta, e posibil ca la urmatoarele alegeri sa intre in parlament, daca nu si mai mult, iar asta spune multe despre politica romaneasca
• impotentza numita PSD, care inca mai plang ca niste copii carora li s-a luat jucaria ca au furat-o la alegerile trecute, desi “ei aveau cele mai multe voturi”, care l-au sprijinit tacit pe Vadim sa faca circ in parlament cand Basescu a condamnat comunismul, care au un presedinte care imi aminteste de Constantinescu prin lipsa de charisma si de vigoare si al caror cel-mai-reprezentativ-personaj este nimeni altul decat nea Ilici, resuscitat dupa caderea lui Nastase
• circul cu platformistii lui Stolo, care s-au desprins din PNL si care atat de verticali sint, incat imediat dupa, au inceput sa racoleze oameni de la PSD si PRM … ce naibii poti sa mai vorbesti despre platforme, principii si doctrine dupa chestia asta, nu stiu
• o voce pierduta a PNT, de care am auzit asa la un moment dat, ca o stire la radio, care aveau alegeri si in care Ciorbea !!! se chinuia sa devina presedinte
• nesimtitii de la PC, in frunte cu “oamenii de afaceri” Voiculescu si Copos, care s-au dat drept principiali si au iesit de la guvernare si pe care i-au aratat astia cand se pregateau sa anunte “marea ruptura” cum au asteptat 5 minute cu totii la o masa sa vina toti ziaristii si cum, cand a inceput transmisia, unul din ei s-a facut ca intra atunci in sala cu demisiile in mana … jenant

Asta, asa, ce-mi aduc aminte la ora asta, lucruri care s-au intamplat in doar 2 luni ! Oamenii astia, care sunt cam aceiasi de vreo 15 ani, deci oameni care fac politica de 15 ani, nu au inteles absolut nimic despre meseria asta si sint niste incapabili.

Nu au inteles ca un politician este un angajat al statului, un lucrator public, si nu un aristocrat, cu privilegii si drepturi deasupra celorlalti si nu aflat in competitia care-se-infrupta-mai-repede-in-4-ani-ca-dupa-aia-vin-ceilalti.

Daca politicienii din Romania de azi ar fi fost angajati intr-o firma privata numita Politica Romaneasca SRL, ar fi fost nu doar dati afara pentru incompetenta, lipsa de profesionalism, pierdere de timp, chiul, dar probabil urmariti penal sau sanctionati financiar pentru furtisaguri din proprietatea firmei, de la colegi si de la customeri. Bashca faptul ca firma ar fi fost de mult falimentara.

Mi-a venit in minte o comparatie: ca politicienii romani, atunci cand castiga alegerile, se comporta de parca au castigat premiul cel mare la loto, stau pe spate si-si cheltuie banii, in loc sa fie ca si cum tocmai ar fi fost angajati intr-un post de foarte mare responsabilitate, la o ditamai firma, si in care trebuie sa dovedeasca cat de buni sint.

Doua lucruri care ma pun pe ganduri:

• cum ar fi fost lucrurile in Romania dupa 17 ani daca politicienii romani ar fi fost oameni normali, care sa incerce in primul rand sa faca treaba, in interesul tarii? Cum ar fi fost daca 50% dintre ei ar fi fost astfel de oameni? Dar 25%? Dar 10%? Ca mi-e teama ca suntem mai jos de-atat.
• care e viitorul? Politicianul nr 1 la ora actuala e considerat Basescu, iar nr. 2 Becali ! E groaznic. Pana nu apare o noua forta politica in romania, n-avem nici o sansa sa devenim normal la capitolul asta. Noroc ca am intrat in UE, ca europenii n-au putut sa mai tergiverseze chestia asta, pentru ca am prins ultimul tren, si ca i-au fortat pe astia sa faca ceva … imi vine in minte imaginea unui catar tras cu forta si care se impotriveste, punand frana cu toate picioarele, dar cu un zambet de entuziasm pe fatza a “da, vreau sa intru” … magarul din Shrek in postura asta … mi-am adus aminte deniste comentarii ale lui Voiculescu acum cateva luni, cand devenise clar ca ne primesc astia in UE le la 1 ianuarie, ceva de genul “dom’le, poate n-ar fi bine sa ne primeasca, nu sintem pregatiti, ar trebui sa mai stam un an” .. pai, da, ca s-a prins, ca de-acum o sa fie mai greu sa se invarta cum vor ei