Sincer, nu ma vedeam prea curand revenind la blog, nu stiu de ce, pur si simplu n-a mai mers. Au mai existat niste impulsuri, dar ele imi veneau de obicei cand eram departe de un calculator, de cele mai multe ori in masina, cand il mai auzeam pe Turcescu, cu cate un subiect care imi dadea de gandit. Dar pana seara lucrurile se estompau, ca orice lucru nefacut la timp.
Azi, insa, intr-un moment de lenevie de vineri, mi-am adus aminte ca n-am mai fost demult pe vreun blog, si m-am gandit sa mai arunc un ochi la Catastif. Si-am citit, si-am citit, pana am dat de-un post superb, pe a carui autoare am bucuria sa o cunosc (desi nu stiam ca scrie asa prin blogurile altora 😉 ) si care parca m-a trezit asa la realitate si mi-a dat de gandit … se pare ca uneori trebuie sa vina altcineva si sa-ti dea un ghiont: „aloo, trezirea, iti dormi viata, bre !!” … thanx, Morpheus, for the red pill !
Pentru ca mi-am dat seama ca in ultimele luni am alunecat asa, usor, intr-o rutina zilnica, ascunsa sub masca treburilor, si care mi-a mancat incet din placerile care dau gust vietii. In plus, am avut parte in urma cu cateva saptamani de un eveniment nefericit, pe care eu il pun abia cum tot pe seama automatismelor si a lipsei de atentie la ce se intampla cu adevarat in jur, lucruri inerente rutinei, un eveniment pentru care as fi vrut sa iau un somnifer tic-tac, ca sa-l fac sa dispara. In plus, un eveniment care mi-a aratat cat de fragila e o viata de om si cum risca ea sa dispara sau sa se schimbe radical intr-o clipita si sa te-arunce ca intr-un moment de iluzionism de pe vaporul pe care te afli intr-o croaziera linistita in mijlocul celor mai agitate valuri din timpul unei furtuni.
Sa nu dramatizez, pentru ca lucrurile pana la urma n-au avut urmari tragice. Perioada respectiva, totusi, a fost tare ciudata, pentru ca nu mi-a iesit absolut nimic din ceea ce am incercat sa fac, pe toate planurile … ca o zi dintr-aia, absolut potrivnica, de care avem parte cu totii din cand in cand si care te face mai-mai sa crezi in astrologie, in care nimic nu merge si-n care cel mai intelept e sa „keep a low profile”, ceva de genul „du-te acasa, baga-te in pat si dormi pana maine, ca e mai sigur” … daca poti … cam asa, dar a durat o saptamana.
Am avut o senzatie de parca nu mai eram la controlul masinariei, sechestrat intr-o camera fara legatura cu puntea de comanda si privind doar neputincios la monitor. O senzatie similara cu ce-am simtit cand am fumat prima oara mai serios iarba, cateva tigari impreuna cu un prieten, cand ajunsesem la un moment dat sa fiu extrem de lucid, dar „in my head”, privindu-ma cum nu puteam sa rostesc cuvintele, privindu-le, la propriu, cum asteapta sa iasa si sa formeze o propozitie, dar se izbeau de un zid, si auzind, pufnindu-ma rasul, ce balmajeli ieseau in schimb.
Unde vroiam sa ajung era ca, da, exista momente dintr-astea pe care ai vrea sa le stergi din viata, dar ce-ar ramane, pus la un loc, indiferent ce durata ar rezulta – chiar, asa ar trebui sa ne calculam varsta, cu „cate zile bune ai avut in viata?” … „a fost treaz, saracul, doar 5 zile, s-a dus asa de tanar” – ar fi asta o viata fericita? Sau, mai bine zis, ti-ai da seama de asta? Nu sint un pesimist din fire si nici adeptul vreunei idei de genul „suferi acum ca s-o duci bine in viata/vietile de dincolo” sau ca asta ti-e destinul – astea sunt bullshit-uri la acelasi nivel cu „sa bem ca sa uitam de necaz” – dar ce ne-am face fara nefericirile noastre ?
Nu cred c-as vrea sa renunt la momentul cand am primit un … de-am …. si m-a lecuit de …, sau cel in care, in fata a … m-am … de …. si-am plecat acasa cat am putut mai repede, sau seara aia care a inceput cu … si s-a terminat cu …., sau zilele in care am … de nu …. si nu mai aveam …. in fine, you get the point … La ce-as renunta ar fi doar zilele/orele alea, pe care mi-e frica sa le numar, in care nu s-a intamplat nimic, de care nu-mi amintesc si pe care le-am irosit pe nimicuri … somniferele galbene, dintr-astea as vrea, mai multe asa …
Si le-as mai vrea si pe-alea Change, dintr-astea chiar mi-ar place, dar, ma rog, intram intr-un alt subiect …
Publicat de deavalma 
De-a Valma ... 