Soimii … patriei

Azi am vazut un soim … in Bucuresti … in Vitan … in fata blocului. Nu prea eram atent, doar am auzit zgomot undeva intr-un copac din stanga, ma uit si vad o chestie plonjand dintre crengi dupa un stol de vrabii, care se ascundeau prin tufisuri. Dupa care se ridica si trece in zbor la cativa metri in fata mea. Soim in toata regula, sau, ma rog, din familie, ciocul intors, felul cum zbura, clar. Marisor, de unde deduc ca o duce si bine.

Daca nu e al cuiva care il creste pe balcon si-i mai da drumul din cand in cand, e impresionant sa vezi asa ceva in mijlocul Bucurestiului. O fi semn bun ? Ca, poate paradoxal, numai in orase civilizate mai vezi cate un animal salbatic asa, traind nestingherit. Sau e semn ca tara asta devine o salbaticie ?

Sfinti, copii si dumnezei

Sintem o tara de sfinti … sau mai degraba o tara de moashte de sfinti. Nu stiu cum se face, dar la o luna, doua, mai apar niste moashte in prim plan. Lume buluc, inghesuiala, circ, lume amarata, politicieni in campanii electorale.

Secventa de azi de la televizor, un reporter intreaba o fetita de 2-3 ani tinuta la coada la moashte de niste parinti inconstienti, ceva de genul „ce-astepti tu aici, unde vrei sa mergi?”. Copilul, inca inocent: „la popa”. Mi s-a parut asa tulburator, 2 cuvinte de la un copil, ce va de genul „mergem la unul, popa, nu stiu ce e cu el si nu stiu ce cautam aici, dar stau aici unde m-au adus oameni astia mari”. O minte inca neindoctrinata, dar pe cale de a deveni. Mama soptea, de undeva din afara cadrului: „la prea-fericitul”, iar copilul repeta: „la fericitul”… halal fericit (apropo, titlul asta inseamna ca omul care conduce biserica e nemeritat de fericit ??)

In acelasi reportaj, intrebare catre un baiat, de vreo 6-7 ani, care venea de la moashte: „unde ai fost?”. „La doamne-doamne”. „Si ce-ai facut?”. „I-am dat bani”. Inca inocent, dar nu la fel de mult, oricum confuz, bietul copil. Cam asta intelesese el de la parintii aia care l-au pus sa dea bani sfantului.

Jumatate de ora mai tarziu, secventa pe care am vazut-o in mall. La ghiseul de informatii de la intrare, o fetita de vreo 4 ani, frumushica foc, cu falcute, si bucalata, care se pare ca se pierduse, fusese instalata pe un scaun si vorbea foarte linistita cu fetele de-acolo care ii puneau tot felul de intrebari. Cand am trecut, tocmai o intrebasera ceva de genul cum a ajuns acolo, in mall, si ea raspundea foarte relaxata, arata cu manutza intr-o directie. Scena era, repet, foarte linistita, toata lumea era relaxata, probabil anuntasera deja ca s-a pierdut, asteptau sa vina parintii.

Cand ma indepartam, aud un urlet venind din fata si apare un barbat care striga ceva. „Tatal”, venind spre ghiseu, probabil ca tocmai o vazuse si incepuse sa strige, dar de la distanta: „f…-ti gura matii, ce faci, ma?” … „dumnezeii matii !!”. Probabil un om religios. Am ramas shocat. Striga asa la copilul lui, pe care tocmai il regasise, o „certa” ca se pierduse. N-am stat sa ma uit, ca mi s-a facut sila. N-am mai auzit ce-a zis, am vazut doar cum bietul copil a inceput sa planga. Mi s-a parut ingrozitor, copilul se pierduse, dar era ok, era linistit, relaxat, vine tatal iubitor urland si-l face sa planga. Oare ce-o sa se-aleaga de copilul ala?

Aparent, lucrurile astea n-au nimic in comun, dar mie mi se pare ca da, e vorba de ignoranta, de lipsa de educatie si lipsa de repere si valori. Nu m-as mira ca tatal respectiv sa fi fost sau sa se duca sa vada moashtele, sa-i fi dat lui doamne-doamne niste bani, sa-l ajute sa-si creasca copii.

E vorba ca traim intr-o tara in care lumea e dezorientata, confuza, si apeleaza la cine poate, la cei imaginari daca cei prezenti, inclusiv ei insisi, nu pot reprezenta un sprijin si un exemplu, dar apeleaza tot cu mijloacele realitatii, hai sa-l mituim si pe dumnezeu, poate ne baga o pila si le luam fatza altora la ceva, la orice. O tara in care oamenii care ar putea reprezenta modele adevrate incearca sa-si traiasca viata intr-un mod normal si ies rareori in arena. Ei sint pomeniti doar dupa moarte, pentru ca e un subiect numai bun de emisiuni, dar asta tine doar cateva zile, pentru ca, nu-i asa, lumea se plictiseste. Cate emisiuni au mai fost facute despre Pintea, Paler sau Pittis la o luna-doua dupa ce s-au dus? Zilele astea e randul lui Dobrin, de care toti si-au adus aminte brusc, desi majoritatea nu l-au vazut vreodata jucand (nu ca eu l-as fi vazut), cat de mare fotbalist era. Suporterii afiseaza bannere despre el, dupa care isi sparg fetzele pe strazi.

In schimb, avem din belsug politicieni piosi, dar care fura pe toate partile, dude, la fel de pioase, care isi expun silicoanele si-si declara admiratia pentru irinei si o multitudine de senzationali si descoperitori de senzational, care scot toate mizeriile la suprafata si le declara de interes public.

Sfantul Dumitru, asta, ultimul scos la produs de catre „biserica neamului”, cica ar fi protectorul si aparatorul Bucurestiului. Desi pare cam coplesit, bietul de el, de task-ul asta, poate face totusi vreo minune, ca cica ar avea mai multe la activ, si ne scapa de clica asta de oameni valorosi care ne sufoca si ne distrug generatia de maine. E bine si numai de astia din Bucuresti, ca aici e concentratia mare. Dar ma tem ca sintem obligati sa ne multumim cu minunile sfintilor, sau de-acum, euro-sfintilor,  Basescu, Videanu, Geoana, Becali sau Tariceanu … sau cu moashtele lor ? One can only hope.

E vineri azi …

Sincer, nu ma vedeam prea curand revenind la blog, nu stiu de ce, pur si simplu n-a mai mers. Au mai existat niste impulsuri, dar ele imi veneau de obicei cand eram departe de un calculator, de cele mai multe ori in masina, cand il mai auzeam pe Turcescu, cu cate un subiect care imi dadea de gandit. Dar pana seara lucrurile se estompau, ca orice lucru nefacut la timp.

Azi, insa, intr-un moment de lenevie de vineri, mi-am adus aminte ca n-am mai fost demult pe vreun blog, si m-am gandit sa mai arunc un ochi la Catastif. Si-am citit, si-am citit, pana am dat de-un post superb, pe a carui autoare am bucuria sa o cunosc (desi nu stiam ca scrie asa prin blogurile altora 😉 ) si care parca m-a trezit asa la realitate si mi-a dat de gandit … se pare ca uneori trebuie sa vina altcineva si sa-ti dea un ghiont: „aloo, trezirea, iti dormi viata, bre !!” … thanx, Morpheus, for the red pill !

Pentru ca mi-am dat seama ca in ultimele luni am alunecat asa, usor, intr-o rutina zilnica, ascunsa sub masca treburilor, si care mi-a mancat incet din placerile care dau gust vietii. In plus, am avut parte in urma cu cateva saptamani de un eveniment nefericit, pe care eu il pun abia cum tot pe seama automatismelor si a lipsei de atentie la ce se intampla cu adevarat in jur, lucruri inerente rutinei, un eveniment pentru care as fi vrut sa iau un somnifer tic-tac, ca sa-l fac sa dispara. In plus, un eveniment care mi-a aratat cat de fragila e o viata de om si cum risca ea sa dispara sau sa se schimbe radical intr-o clipita si sa te-arunce ca intr-un moment de iluzionism de pe vaporul pe care te afli intr-o croaziera linistita in mijlocul celor mai agitate valuri din timpul unei furtuni.

Sa nu dramatizez, pentru ca lucrurile pana la urma n-au avut urmari tragice. Perioada respectiva, totusi, a fost tare ciudata, pentru ca nu mi-a iesit absolut nimic din ceea ce am incercat sa fac, pe toate planurile … ca o zi dintr-aia, absolut potrivnica, de care avem parte cu totii din cand in cand si care te face mai-mai sa crezi in astrologie, in care nimic nu merge si-n care cel mai intelept e sa „keep a low profile”, ceva de genul „du-te acasa, baga-te in pat si dormi pana maine, ca e mai sigur” … daca poti … cam asa, dar a durat o saptamana.

Am avut o senzatie de parca nu mai eram la controlul masinariei, sechestrat intr-o camera fara legatura cu puntea de comanda si privind doar neputincios la monitor. O senzatie similara cu ce-am simtit cand am fumat prima oara mai serios iarba, cateva tigari impreuna cu un prieten, cand ajunsesem la un moment dat sa fiu extrem de lucid, dar „in my head”, privindu-ma cum nu puteam sa rostesc cuvintele, privindu-le, la propriu, cum asteapta sa iasa si sa formeze o propozitie, dar se izbeau de un zid, si auzind, pufnindu-ma rasul, ce balmajeli ieseau in schimb.

Unde vroiam sa ajung era ca, da, exista momente dintr-astea pe care ai vrea sa le stergi din viata, dar ce-ar ramane, pus la un loc, indiferent ce durata ar rezulta – chiar, asa ar trebui sa ne calculam varsta, cu „cate zile bune ai avut in viata?” … „a fost treaz, saracul, doar 5 zile, s-a dus asa de tanar” – ar fi asta o viata fericita? Sau, mai bine zis, ti-ai da seama de asta? Nu sint un pesimist din fire si nici adeptul vreunei idei de genul „suferi acum ca s-o duci bine in viata/vietile de dincolo” sau ca asta ti-e destinul – astea sunt bullshit-uri la acelasi nivel cu „sa bem ca sa uitam de necaz” – dar ce ne-am face fara nefericirile noastre ?

Nu cred c-as vrea sa renunt la momentul cand am primit un … de-am …. si m-a lecuit de …, sau cel in care, in fata a … m-am … de …. si-am plecat acasa cat am putut mai repede, sau seara aia care a inceput cu … si s-a terminat cu …., sau zilele in care am … de nu …. si nu mai aveam …. in fine, you get the point … La ce-as renunta ar fi doar zilele/orele alea, pe care mi-e frica sa le numar, in care nu s-a intamplat nimic, de care nu-mi amintesc si pe care le-am irosit pe nimicuri … somniferele galbene, dintr-astea as vrea, mai multe asa …

Si le-as mai vrea si pe-alea Change, dintr-astea chiar mi-ar place, dar, ma rog, intram intr-un alt subiect …

Blitz pe site-ul propriu

In sfarsit, am dat drumul la site-ul propriu-zis Blitz, la blitztech.ro. Dupa multe asteptari, de credeam ca nu se mai intampla, plus zile si nopti mancate din viata (motiv pentru care nici n-am mai avut timp de blog), acum e online :D.

Deocamdata e inca in versiune beta, mai sunt ceva chestii de adaugat, care vor veni in saptamanile urmatoare. Si mai are si erori, care se vor corecta la un moment dat. Dar important e ca e online !!

Sa fie intr-un ceas bun 🙂

Politix

Gata, a avut loc si marele referendum. Sincer, ma asteptam la o prezenta mai mare, dupa valva legata de subiectul asta in ultimele saptamani. Dar asta spune probabil ceva despre faptul ca lumea s-a saturat de mizeria asta. Am fost si am votat NU, dar acum mai, mai, ca regret. De fapt, nu cred c-as fi votat altceva, pentru a fost vorba despre modul in care parlamentarii au incercat sa se rafuiasca cu presedintele tarii, lucru care nu mi s-a parut in regula.

Dar imi vine sa-mi iau votul inapoi cand vad cum se comporta Basescu si ce-a inteles el din toata chestia asta. Un om destept si fin lasa faptele sa vorbeasca, si procentajul asta de 75% e un fapt destul de graitor. Dar Basescu e genul de om caruia ii intinzi un deget si te inghite cu totul. El a luat un vot, care, in buna traditie a politicii romanesti, a fost un vot impotriva cuiva, in speta a parlamentarilor, drept un vot pentru el.

Nu doar atat, ci si un vot pentru ceea ce propune el, si aici vine si toarna tot felul de aberatii, despre sanatate, despre constitutie, samd. Eu n-am vazut in buletinul ala de vot nici o intrebare de genul „Sinteti de acord, sa se modifice constitutia?” sau „Sinteti de acord cu votul uninominal” sau orice alta intrebare legata de , pare-se, platforma lui Basescu din asa-numita campanie. Omul e un profitor fara pereche, ce mai, a inghesuit la gramada o tona de chestii care n-au nici o legatura cu subiectul, nici nu sint macar lucruri pe care un presedinte le poate face, sint chestii care tin de guvernare. Dar probabil ca vrea sa le-o traga la toate partidele care i-au fost impotriva. Si de la asta o sa i se traga si lui pana la urma, ca omul nu stie sa se abtina.

O lista asa, la intamplare, cu „basisme”, asta asa, la doar o zi de la referendum:

• in piata universitatii, intr-un moment de euforie, propune sa se intalneasca cu „poporul” la fiecare 3 luni acolo, sa „stea de vorba”. Naiba a mai vazut asa ceva intr-o tara din Uniunea Europeana, in anul 2007, politica in strada, in afara alegerilor!
• penibilitatea cu ziarista de la Antena 1, careia i-a luat telefonul. Dincolo de actul in sine, care e o pura agresiune, e de remarcat ipocrizia presedintelui. Deci, sta minute bune, se giuguleste cu ziarista care il filmeaza, vorbeste cu ea, ii arata ce-a cumparat, face glumite de imagine, dupa care, brusc, se supara si-i ia telefonul exact la sfarsit, la o intrebare nevinovata despre un pronostic pentru alegeri si pt procent. Care a fost ideea? Ce l-a suparat? Daca il supara fata aia, care intr-adevar era penibila, dar nu mai mult decat majoritatea ziaristilor romani, putea sa i-o zica de la inceput sau sa-i ia telefonul de la inceput, daca era asa preocupat de imaginea proprie. Dar omul probabil nu se poate controla, asa e el, impulsiv.
• partea a 2-a cu ziarista, cand i-a zis „tiganca imputita”, fiind atat de penibil incat n-a fost in stare sa opreasca telefonul care inregistra in continuare. Si mai penibili, baietii lui, care n-au fost in stare sa stearga inregistrarea din telefon. Cica au sters-o, dar nu si de pe card (!?) Trebuie sa fii tare incompetent sa nu poti sa faci atata lucru. Pe de o parte e ingrijorator, daca de atat sint in stare baietii cu ochi albastri. Pe de alta, poate e bine, ca poate n-au fost in stare sa stearga chiar toate mizeriile pe care Basescu le-a lasat in urma. Dar cea mai penibila este expresia in sine, pentru om care se da democrat si presedinte al „tuturor romanilor”, omul dovedindu-se, cum era de asteptat, de altfel, a fi la fel de dispretuitor fata de oameni cum e Voiculescu (un om absolut ingrozitor, pentru cine a vazut emisiunea de saptamana trecuta cu Turcescu, Gheorge si Dragotescu, cel mai grobian, mitocan si abject om pe care l-am vazut vreodata, yaks), dar mult, mult mai ipocrit.
• penibilitatea de la finala Cupei Cupelor la handbal, pe care a castigat-o Oltchimul astazi, la sfarsitul careia, Basescu s-a dus sa le felicite pe fete, whatever, dar a facut un show de un absolut prost gust, profitand cu nesimtire de un moment care le apartinea handbalistelor. S-a urcat pe podium si mergea pe el, dand mana cu fiecare jucatoare, a pus pe el un tricou ca si fetele (nu vorbesc ca arata ca o maimuta cu tricoul ala peste bluza pe care o avea), i s-a dat si o medalie si, culmea magariei, s-a apucat sa traga la poarta, in plina festivitate de premiere, lumea striga, se bucura pt echipa, si el dadea cu mingea portaritei, care, saraca, i-a cantat in struna, inconjurat de tonele de ziaristi care si-au mutat toata atentia de la handbaliste la Basescu. Absolut jenant!!
• multumirile pe care Base i le-a adus lui Jiji si „partidului” lui Talpes – semn al viitoarelor aliante electorale.

E interesant ce-o sa se intample de-acum. Din toate chestia asta ma enerveaza imaginea pe care si-a facut-o PD-ul, un partid de penibili si smecheri, care a ajuns in sondaje la cifre in jur de 50%, chestii dintr-astea. Asta in conditiile in care in partidul ala nu exista un singur om coerent, care sa rosteasca o idee proprie, in afara de Monica Macovei. PD-istii, in perioada asta, ori l-au inganat pe Basescu, ca niste retardati – suficient sa-l fi vazut pe Boc la televizor, tot in emisiunea cu cei 3 ziaristi de mai sus, repetand ca un papagal cuvintele lui Basecsu, nefiind in stare sa asculte, sa judece, sa raspunda la o intrebare -, ori n-au spus prea multe, stand doar, strategic, in spatele lui Base, la mitinguri – aici intra smecherii din partid, alde Berceanu, care pare a fi cel mai mare shmenar pedist, Blaga, Videanu, si clica. Daca iei partidul asta la bani marunti, cred ca e unul dintre cele mai corupte, fiind in acest timp, unul dintre cele mai lipsite de substanta.

Dar oamenii stiu sa faca pe vagoanele in spatele lui Basescu, si asta se pare ca e de ajuns. Nu e de mirare ca acum au inceput sa strige dupa alegeri anticipate.

Oricum, cred ca circul abia a inceput, pentru ca Basescu nu se opreste aici, probabil ca o sa incerce pe toate partile sa dea in partidele care au indraznit sa-l infrunte. Asta nu cred ca e neaparat un lucru rau, pe principiul „sa se manance intre ei, abia mai scapam si noi”. Poate ca asta e menirea lui in politica romaneasca, sa duca la curatarea politicii de o parte dintre gunoaie, dupa care sa dispara si el, ca unul dintre ei ce este.

Si chiar daca Basescu nu face nimic, o curatenie s-ar putea sa aiba loc oricum, cum ar fi si firesc. Probabil, cum am mai zis, cel mai rau o s-o fure PNL-ul si super-liderul lor Tariceanu, care e un penibil absolut. Cel mai elocvent, pentru mine, moment cu primul nostru ministru, a fost ala de la Carcotasi, de acum 2 saptamani, cand „Dezbracatu” l-a prins pe Tariceanu la un targ de motoare si se tinea dupa el cu gluma aia super-tare, cred eu, cu motorul caruia i s-a stricat carburatorul si acum face „Bir-bir-bir-basescu”. Iar marele sef liberal se facea ca nu-l aude, statea cu spatele sau intr-o parte si pur si simplu nu-l baga in seama. Un om politic si un prim ministru care nu poate face fata unei glume inseamna ca a luat-o rau pe ulei, se crede cine stie ce … omul cred ca e plin de infatuare si-si merita soarta care-l asteapta.

Dupa aia, ceva trebuie sa se intample si la PSD. Eu am senzatia ca tata Iliescu, care in emisiunea lui cu ziaristii de la Realitatea, a dovedit ca el e tartorul pesedistilor, pregateste ceva acolo. Poate e timpul ca Geoana sa plece, ca saracul, n-are nici o treaba cu sefia unui partid, e un om sters, care nu stie sa vorbeasca, n-are charisma, n-are coerenta, e foarte slab, n-ai ce-i face.

Mda, cam asta cu referendumul, e pacat, ca uite, in timp ce noi ne tinem de prostii, bulgarii isi aleg euro-parlamentarii. Dar, una peste alta, cred c-a fost un bun exercitiu, si sper ca o sa marcheze un inceput de curatenie prin politica, ca tare mai avem nevoie. Mare pacat ca asta e politica romaneasca dupa 17 ani de tranzitie, dar asta e.

WTF ??

Cei care au bloguri stiu, dar pt ceilalti, pe bloguri pe partea de admin exista niste statistici despre cei ce iti viziteaza blogul, cum ajung, de pe ce site-uri si prin ce cautari.

Ei, pe blogul de stiri IT pe care cu placere il editez 🙂 am vazut in statistici … de departe cea mai tare si mai neasteptata chestie … cineva a ajuns cautand „boli dupa sexul cu cainele” !!! Am ramas siderat.

Nici nu stiu daca se poate comenta treaba asta, dar e ceva care trebuie impartasit, sorry pt. respectivul sau respectiva care are aceasta problema existentiala.

Si imi pare rau ca nu am putut ajuta, articolul care a atras o asemenea cautare spunea ceva de un joc cu un caine si in care personajul poate avea o relatie virtuala si poate face sex si poate inclusiv lua boli venerice. Dar banuiesc ca nu asta cauta dl/dna, nici nu stiu care caz e mai ok.

So what’s the point? Nici unul, doar ca traim intr-o lume in care realitatea (probabil ca) depaseste orice imaginatie.

Cu ochii inchisi

Am dat de curand peste un articol excelent din Washington Post, pe care il recomand, desi e destul de lung. Dar merita sa-i fie acordate 15-20 minute pentru a fi citit.

Despre ce e vorba? Pe scurt, un experiment facut de cei de la Washington Post care au pus un violonist renumit, de care, bineinteles ca n-am auzit, cica unul dintre cei mai mari din lume, Joshua Bell, sa cante la vioara lui Stradivarius intr-o statie de metrou din Washington, dimineata, la o ora de varf, cateva din cele mai frumoase si complicate piese pentru vioara, considerate capodopere in domeniu.

Ideea a fost sa se studieze modul in care e perceputa muzica atunci cand e scoasa din contextul ei tipic de prezentare si in acelasi timp sa se gaseasca un raspuns la intrebari de genul exista frumusete absoluta in muzica, atrage ea omul indiferent de situatie, etc.

Rezultatul a fost unul, zic eu, nesurprinzator, dar destul de trist. Din peste 1000 de oameni care au trecut prin fata lui, aproape nimeni nu i-a dat atentie, o persoana l-a recunoscut si l-a ascultat, un altul s-a oprit pentru ca stia ceva despre muzica si a recunoscut imediat talentul si alti 1-2 s-au oprit pur si simplu pentru ca le-a placut.

Omul a facut si bani, vreo 30$ in 45 de minute, tipul fiind unul care canta cu casa inchisa, la spectacolele caruia biletele cele mai ieftine sunt 100$.

Habar n-am cum as fi reactionat daca as fi trecut prin locul respectiv, dar situatia in sine e destul de trista si da de gandit.

In primul rand chestia asta m-a dus cu gandul la snobismul legat de arta si de aprecierea ei. Probabil ca destul de multi din cei care au trecut prin fata respectivului violonist ar fi reactionat cu totul altfel daca stiau ca e vorba de un mare violonist, care canta niste piese celebre, si pe un Stradivarius!

Genul de oameni care s-ar fi dus la un spectacol de-al tipului si-ar fi platit ceva peste medie doar pentru a bifa evenimentul si a avea cu ce sa se laude in fata altora sau pentru a avea un motiv de a-si spori parerea favorabila despre ei insisi. Genul de oameni pe care la noi ii intalneam la teatru, cand mergeam, ca n-am mai fost de mult timp, care la sfarsitul piesei, indiferent daca le place sau nu, aplauda indelung si biseaza pe actori, ca „asa se face”.

Dar mai important decat asta e ceea ce zic si autorii articolului, ca in ziua de astazi nu mai avem suficient timp pentru a aprecia ceva frumos, grabiti cum sintem cu treburile cotidiene, obsedati de ceea ce avem de facut, cu planuri, cu program, cu goana dupa bani, succes, status. Sint sigur ca, din mia aia de oameni care au trecut prin fata violonistului, ar fi fost destui carora intr-un alt context chiar le-ar fi placut muzica respectiva. Dar nu i-au dat atentie.

Pentru ca se gandeau la nimicurile cotidiene sau la lucruri „mult mai importante”. Ori pentru ca au uitat ceea ce le place, pentru ca au fost tot timpul lucruri mai importante de facut. Pentru ca, nu-i asa, primele lucruri pe care le sacrificam sunt cele care ne plac mai mult. Dupa cum primii oameni pe care ii ranim sunt cei la care tinem mai mult.

De ce-o fi asta adevarat? Oare pt ca ne e frica de ceilalti? De ce zic, de ce cred despre noi si atunci ii tratam cu manusi si le acordam o atentie exagerata.

Poate ca am evoluat ca specie mult prea repede pentru ca schimbarile din societate sa ne schimbe si pe noi. Exista teorii evolutioniste care explica mult din ceea ce e omul prin originea sa si modul in care a evoluat. Si care spun ca, pentru a explica orice lucru care tine in special de psihologia umana, trebuie sa mergi la origini, la mediul in care psihicul uman a evoluat.

Sintem „civilizati” de vreo 10.000 de ani si existam ca specie de vreun milion jumate. Faceti socoteala. Sintem inca oamenii din savana, care traiau in grupuri de max 50 de persoane, care se cunosteau cu totii unii pe altii si care veneau rar in contact cu alte grupuri, intr-o viata de om. De aici agresiunea fata de straini, cu toate ramificatiile de astazi, xenofobism, rasism, etc.

Si tot de aici, frica de ceilalti, de ceea ce cred si spun ei despre tine. Pentru ca intr-un astfel de grup, odata creata o reputatie proasta, cam cu asta ramaneai pe viata. Si tot de-aici, nevoia asta permanenta de a te raporta la ceilalti, de a-ti masura starea de satisfactie personala in raport cu ei. Si, as zice, eu, poate fortat, nu stiu, uitarea de sine si de ceea ce-ti place cu adevarat si competitia asta infinita cu exteriorul.

Nu sint sigur cat de coerent sint, but who cares? Oricum, articolul merita citit 🙂 Ala din WP, adica.

De-a suspendarea

Mare zi, mare, Basescu a fost suspendat! Lumea se agita, unii plang, altii cheama la demonstratii, la rezistenta, sa ne opunem, sa strigam, nedreptate!! Altii cheama la calm, la normalitate, abia oprindu-si ranjetele de satisfactie. Super-circ!

Ma enerveaza Basescu, desi m-am bucurat in 2004 cand a castigat alegerile si-a facut manevra cu guvernul DA (nu am votat ca nu am putut, dar l-as fi votat) , de i-a lasat pe nesimtitii aia de PSD-isti cu buza umflata, de plang pana in ziua de azi. De fapt azi rad, ca in sfarsit i-au platit polita! Dar ma enerveaza Basescu pentru stilul lui, pentru politicianismul si populismul pe care-l practica, pentru manevrele pe care le-a facut si le face. Si pentru ca vine din PD, un partid de smecheri grei, niste PSD-isti cu masca liberala. Si pentru ca el e un mare vinovat de mizeria din politica din ultimii 2 ani, de dezbinarea si zazania din sanul celor care ar fi trebuit sa conduca tara, nu sa joace ping-pong cu ministere, partide, factiuni, biletele, etc.

Dar nu sunt de acord cu suspendarea, pentru ca e o mizerie de pura rafuiala politica si nu are . Si pentru ca prostii astia de liberali si-au batut joc de propriul electorat din fixatia fata de un singur om si au ajuns sa se alieze cu PSD-ul si PRM-ul. Si pentru ca suspendarea asta nu face decat sa porneasca un mare circ, nu stiu cu ce rezultate. Frumos ar fi ca rezultatul sa fie maturarea tuturor politicienilor existenti la ora actuala, dar asta n-o sa se intample. Politica e la noi singurul domeniu in care, daca dai afara pe cineva pentru incompetenta, trebuie sa alegi un inlocuitor dintre acelasi om si altii ca el, pe care i-ai dat afara mai devreme.

O sa avem circ, agitatie, manifestatii, campanii, alegeri, bai de multime, legi de dat bani degeaba la lume, carnati, bere, referendumuri, aberatii, in loc sa ne vedem de economie, de business, de viata normala, de integrarea europeana si alte chestii in beneficiul tarii.

Doar cateva din momentele de circ ale zilei de azi:

• Basescu a uitat de alea „maxim 5 minute de la suspendare” in care a promis ca demisioneaza. De parca l-a pus cineva sa se dea cocos inainte de suspendare. De fapt teatru si ipocrizie, ca doar la asta se pricepe.
• Stolojan, o cutra absoluta, a fost primul la manifestatia „spontana” de sprijin a lui Base, chipurile ca sa invite lumea la calm. Sa fim seriosi, omul vrea postul de prim-ministru.
• Basescu a facut „baie de multime”, „s-a intors la popor”, a traversat strada sa salute lumea, oprind circulatia pe Magheru, cu SPP-istii dupa el. Urmarea: Politia a anuntat ca a amendat SPP-ul pentru asta 🙂 SPP-ul,nu pe Basescu, adica un fel de tupeu pe jumatate
• Tariceanu a chemat lumea la calm 🙂 Pai, tata, daca intr-adevar vroiai liniste, trebuia sa nu votati cu pesedistii in parlament
• Vacaroiu se da modest cand se vorbeste despre faptul ca va fi presedinte interimar … Vodcaroiu presedinte, frumos!
• Peremistii striga in gura mare, zgaltaind gratiile, ca ei au initiat de mult actiunea asta si ca al lor ar fi de fapt meritul ca Basescu e suspendat
• Cosmin Gusa fugarit in piata universitatii si facand pe martirul dupa aia
• multimea de televiziuni si camere si ziaristi din piata, care abia asteptau sa se intample circul, sa filmeze ceva,  plus transmisiile directe, analize, comentarii … ce perioada incepe pentru ei, care comentau o saptamana la un biletel de-al lui Basescu. Frumos si de vazut emisiunile la TV din seara asta, cum s-au adunat sa discute pe simpatii, toti anti Basescu la Antena 3, aia pro la Realitatea (plus unii cica echidistanti), nimic la TVR, ca saracii sunt confuzi, nu stiu cu cine sa tina, ca astia de la putere se cearta intre ei.
• reactia, adica lipsa de reactie a super-Curtii Constitutionale, care au motivat faptul ca nu au comentat suspendarea presedintelui tarii prin faptul ca li s-a terminat programul la 4 jumate si decizia respectiva a venit dupa

Eu unul cred ca Basescu abia a asteptat chestia asta, pentru ca are ocazia sa faca ce stie mai bine, populism, discursuri, omul cinstit, din popor, care-o spune pe aia dreapta. Azi a declarat ca in urmatoarea perioada va spune adevarul despre guvernarea de pana acum. Pai pana acum cine te-a oprit, bre, sa spui adevarul asta? Onoarea, demnitatea? Ha! Oricum, cred ca intr-un fel sau altul o sa iasa castigator din manevrele astea. Si mai cred ca liberalii vor avea cel mai mult de pierdut ca imagine si, cine stie, poate si mai mult de-atat.

Si pierzatorii o sa fim noi, fie si doar pentru energia consumata cu discutiile pe tema asta.

Don’t shoot the pianist!

Faza tare la care am asistat sambata seara in Gino’s.

Gino’s, restaurant italian, o atmosfera intima, muzica de pian de ambianta.

La o masa vecina, o tipa il cheama pe ospatar: „Puteti schimba muzica asta, ca ma doare capul, nu mai pot!”

Ospatarul: „Stiti, pianistul e aici … nu putem ….”

Tipa: … masca 🙂

Adevarul e ca nu-ti dadeai seama ca e live, pianistul era destul de ascuns, tipa n-avea cum sa-l vada, nici eu nu-l vazusem. Dar momentul a fost excelent!

Cardul dvs a fost capturat

Asta e mesajul primit deunazi la un bancomat, dupa ce-am bagat cardul. Evident, cardul n-a mai iesit, doar chitanta cu mesajul. Pentru o clipa m-am simtit ca intr-un joc de strategie in care coordonez atacuri asupra bancomatelor, cardurile fiind trupele de care dispun. Saracul card, n-a facut fata … Imi venea sa ies din joc, ca la Civilization, si sa mai incerc o data, pana imi iese pasenta.

Nedumerirea a durat doar cateva clipe, era deznodamantul asteptat. Cardul e (era) unul danez, pe care l-am pastrat de cand m-am intors si pe care l-am folosit destul de des aici. Iar autorul anularii lui, probabil asta e problema, n-am verificat, dar sint absolut convins, e nimeni altul decat celebrul Leif, „bancherul” meu din Danemarca. Bancherul, adica omul de la banca unde aveam conturile si cu care tineam legatura pt. orice, nu bancherul meu personal 🙂

Cine-l cunoaste pe Leif, rade deja in hohote. Leif e un batranel bonom, amabil, dar cam vaca in meseria lui. In aproape 6 ani de stat in Dk, a facut tot felul de prostii, mie si altora, unele mai mici, altele mai mari, de la platit lucruri de 2 ori, la transferuri bancare super intortocheate, de plateam tona de comisioane. Odata am cumparat o camera pe net din Germania si-a trebuit sa fac transfer bancar. Au ajuns cu 6 euro mai putin, ca omul a incurcat borcanele cu comisioanele, de-a trebuit sa mai fac un transfer de 6 euro.

Au fost multe dintr-astea, nici nu le mai tin minte. Ori de cate ori faceam ceva mai putin mainstream, care nu se incadra in alea 85% pe care le stia, trebuia sa fii cu ochii pe el, sa-ti supraveghezi contul, sa vezi ca totul e ok.

De asta, cand am plecat, nici nu i-am spus, ca nu stiam cum o sa reactioneze. Daca se panica naibii si-mi inchidea conturile si ma lasa cu buza umflata? I-au luat vreo 2 luni pana s-a prins c-am plecat de-acolo si m-a contactat anxios, ca sa zic asa, ca ce facem cu conturile si cardurile, ii era frica ca-i dadeam vreo gaura. Asta era in februarie. I-am spus ca le mai tin si ca mai vorbim in martie, ca s-ar putea sa nu mai am nevoie de carduri.

Bineinteles ca in martie le-a anulat, din proprie initiativa, fara sa-mi mai spuna nimic. 🙂 Cred ca i-a tzatzait ceva fundul pana a comis-o, intr-un fel e de inteles … a plecat ala in Romania, are credit aici la noi, cine stie ce face … saracul. Deh, banca de la tzara, prezenta in 3 orasele, dar cu care nu pot spune c-am avut probleme, in afara de chestiile lui Leif, si nici alea cu-adevarat serioase. Banca de la tzara, dar cu care puteam face de 10 ori mai multe lucruri online decat pot de la BRD 🙂

Da, a fost fun … si mesajul mi se pare fun … cardul a fost „capturat”, titlu de stirile de la ora 5 sau care or fi alea senzationale. Mai am inca un card, de la aceeasi banca, intr-una din zilele astea trebuie sa mi-l las capturat si pe el 🙂